„Gata cu amabilitățile” — Trump avertizează Iranul: acceptați acordul sau veți pierde toate podurile și centralele electrice

Puncte cheie:

• Trump a amenințat că va distruge toate centralele electrice și podurile din Iran dacă țara respinge acordul propus până la 22 aprilie 2026.
• Sâmbătă, navele de război ale Gărzii Revoluționare Islamice din Iran au tras asupra unor nave comerciale, lovind nave legate de Franța și Marea Britanie, ceea ce a dus la încălcarea armistițiului.
• Negociatorii americani se întorc la Islamabad, în Pakistan, pentru discuții, în timp ce Iranul pierde aproximativ 500 de milioane de dolari pe zi din cauza blocadei navale în curs.

Trump trage linie în privința Iranului

Trump a postat amenințarea pe Truth Social pe 19 aprilie 2026, afirmând că Statele Unite vor „distruge fiecare centrală electrică și fiecare pod din Iran” dacă Teheranul refuză să accepte un acord. El a calificat focurile de armă drept o încălcare directă a armistițiului de două săptămâni care a intrat în vigoare pe 7 aprilie.

Incidentul a avut loc sâmbătă, 18 aprilie, când, potrivit rapoartelor, navele de război ale Gărzii Revoluționare Iraniene au tras asupra a cel puțin două nave comerciale. Printre navele vizate s-au numărat nave legate de Franța și Regatul Unit. Datele privind traficul maritim au arătat că duminică nicio navă nu a traversat strâmtoarea.

Iranul a semnalat pentru scurt timp o redeschidere a căii navigabile legată de termenii armistițiului, înainte de a-și schimba cursul sâmbătă. Oficialii iranieni și-au reafirmat controlul asupra strâmtorii, au întors petrolierele sub pavilionul Botswanei și Angolei și au citat blocada navală americană în curs de desfășurare a porturilor iraniene ca un act de agresiune.

Trump a respins această interpretare. El a spus că blocada, impusă în jurul datei de 12 aprilie, rămâne în vigoare până când Iranul va fi de acord cu un acord „100% complet”. El a adăugat că Iranul pierde aproximativ 500 de milioane de dolari pe zi din veniturile din petrol din cauza închiderii strâmtorii.

Negociatorii americani se îndreaptă din nou spre Islamabad pentru discuții preconizate luni seara. Armistițiul mediat de Pakistan expiră aproximativ pe 22 aprilie. Armistițiul a fost condiționat de redeschiderea completă a strâmtorii de către Iran și de nerezolvarea completă a disputelor de bază. Ambele guverne se acuză acum reciproc de încălcarea termenilor acestuia.

Conflictul mai profund își are originea în programul nuclear al Iranului. Agenția Internațională pentru Energie Atomică a raportat că Iranul îmbogățește uraniu la niveluri apropiate de cele necesare pentru arme, cu un stoc suficient de mare pentru mai multe bombe. Campania de „presiune maximă” a lui Trump cere îmbogățire zero, demontarea completă a siturilor de la Natanz, Fordow și Isfahan și încetarea operațiunilor prin intermediari. Iranul insistă asupra dreptului său la îmbogățire în scopuri civile și dorește ridicarea sancțiunilor și garanții de securitate.

Confruntările militare directe au început să se intensifice în iunie 2025, când Israelul a lovit siturile nucleare și militare iraniene în ceea ce a fost numit Războiul de Douăsprezece Zile. Forțele americane s-au alăturat acestor atacuri, vizând Fordow, Natanz și Isfahan. A urmat un armistițiu temporar, dar negocierile au eșuat din nou.

Pe 28 februarie 2026, SUA și Israelul au lansat noi atacuri. Liderul suprem Ali Khamenei a fost ucis în timpul acelei campanii. Iranul a ripostat și a luat măsuri pentru a restricționa accesul la Strâmtoarea Hormuz, pe care trec aproximativ 20% din petrolul și gazul natural lichefiat la nivel mondial.

Strâmtoarea a devenit punctul central de presiune în cadrul negocierilor. Iranul a folosit accesul la această cale navigabilă ca pârghie împotriva acțiunilor militare americane. SUA consideră aceste restricții ca fiind o formă de coerciție economică. Pozițiile ireconciliabile privind drepturile de îmbogățire, sancțiunile și strâmtoarea în sine au generat cicluri repetate de politică de risc.

Amenințările publice ale lui Trump urmează un model pe care l-a stabilit în martie și aprilie 2026, folosind o presiune publică extremă alături de demersuri diplomatice. Piețele petroliere urmăresc îndeaproape evoluțiile pe măsură ce se apropie termenul limită de 22 aprilie, iar rezultatul discuțiilor de la Islamabad rămâne incert.

Armistițiul ar putea să se mențină sau să se prăbușească complet, existând posibilitatea unei noi acțiuni militare dacă negocierile eșuează înainte de termenul limită.