Tokenizarea pune în pericol stabilitatea depozitelor, avertizează cercetătorii de la Fed din Dallas

Amenințări la adresa capacității de creditare pe termen lung

Adoptarea rapidă a tokenizării depozitelor și a tehnologiilor de decontare instantanee ar putea modifica fundamental modelul bancar tradițional, limitând potențial capacitatea băncilor de a acorda împrumuturi pe termen lung și forțând în același timp instituțiile să dețină rezerve de lichidități semnificativ mai mari, potrivit unui studiu publicat de Banca Rezervei Federale din Dallas.

Realizat de cercetătorii Fed din Dallas, Rosie Levy și Srini Ramaswamy, raportul a fost comandat pentru a înțelege modul în care depozitele bancare comerciale bazate pe arhitectura blockchain ar putea afecta funcțiile de bază ale sistemului bancar din SUA. La baza activității bancare comerciale se află „transformarea scadențelor” — practica de a prelua depozite pe termen scurt, cu costuri reduse, și de a le utiliza pentru a finanța active pe termen lung, cu rată fixă, precum creditele ipotecare și împrumuturile pentru afaceri.

Istoric, băncile s-au bazat pe stabilitatea relativă și „persistența” depozitelor clienților pentru a gestiona acest risc de durată. Cu toate acestea, raportul sugerează că depozitele tokenizate — care permit transferuri aproape instantanee 24 de ore din 24, 7 zile din 7, în rețelele bancare — ar putea elimina aceste fricțiuni tradiționale. Odată cu apariția instrumentelor automatizate de schimbare a randamentului, a contractelor inteligente programabile și a inteligenței artificiale agentice, deponenții ar putea transfera automat fonduri către instituții cu randamente mai mari, în timp real.

Această viteză și automatizare suplimentare, susține raportul, ar putea scurta durata de viață efectivă a depozitelor bancare și ar putea slăbi suportul fundamental pentru creditarea pe termen lung. Conform calculelor prezentate în raport, aproximativ 80% din riscul agregat de durată de 7 trilioane de dolari asumat de băncile americane este susținut de caracteristicile unice de durată ale depozitelor standard.

Autorii estimează că o reducere de doar 10% a duratei medii ponderate a depozitelor ar reduce capacitatea sistemului bancar de transformare a scadențelor cu aproximativ 580 de miliarde de dolari. Pe lângă reducerea capacității de creditare, tokenizarea pe scară largă ar putea declanșa un risc de lichiditate sporit atât în timpul operațiunilor normale, cât și în perioadele de criză.

Cerințe mai mari de lichiditate și riscuri de retragere

În cadrul reglementărilor actuale, băncile sunt obligate să mențină un indicator de acoperire a lichidității (LCR) prin deținerea de active lichide de înaltă calitate, precum numerar și titluri de stat americane, pentru a face față eventualelor retrageri de depozite. Depozitele operaționale beneficiază în prezent de un tratament favorabil în ipotezele de stres reglementare, datorită caracterului lor istoric de stabilitate.

Prin urmare, dacă tokenizarea crește viteza de rotație și volatilitatea depozitelor, autoritățile de reglementare și modelele de testare la stres ar atribui probabil acestei categorii de solduri probabilități mai mari de retragere. Pentru a compensa aceste rate de retragere prognozate mai ridicate, băncile ar fi forțate să realoce capitalul către active lichide cu randament mai scăzut, în locul creditelor cu randament mai ridicat.

Cu toate acestea, experții din industrie susțin că analiza băncii centrale ignoră realități structurale critice legate de decontarea juridică și operațională. Chris Turner, cofondator al platformei descentralizate de investiții de impact Kula, a contestat premisele care stau la baza raportului. Turner susține că Fed-ul din Dallas simplifică excesiv mecanismele tranzacțiilor pe blockchain, echivalând viteza tokenului cu decontarea efectivă a creanțelor legale.

„Viteza unui transfer de token nu înseamnă neapărat că creanța financiară subiacentă se decontează la aceeași viteză”, a remarcat Turner, subliniind că, deși un token poate traversa o rețea blockchain în câteva secunde, plata subiacentă, dreptul de proprietate sau creanța juridică rămân legate de infrastructura externă.

Potrivit lui Turner, caracterul definitiv și drepturile legale depind în continuare de intermediarii tradiționali — inclusiv bănci, custodi, sisteme de compensare și registre de reglementare.

„Tokenizarea nu înseamnă că întregul sistem financiar se decontă mai repede”, a spus Turner. „Tokenul se poate deplasa instantaneu, dar creanța subiacentă depinde în continuare de registrele tradiționale pentru a finaliza decontarea. Aici analiza Fed-ului din Dallas omite o parte importantă a tabloului.”

În timp ce marile instituții financiare continuă să exploreze depozitele tokenizate ca alternativă reglementată la monedele stabile, adoptarea în lumea reală se află încă în stadii incipiente. Pe măsură ce infrastructuri precum FedNow se extind alături de rețelele comerciale de depozite, dezbaterea subliniază o provocare continuă pentru factorii de decizie: găsirea unui echilibru între eficiența operațională a transferurilor instantanee și programabile de valoare și siguranța prudențială, precum și structura solidă de finanțare a băncilor comerciale.