De la acumulare la volatilitate: de ce a doua fază a aurului ar putea fi tumultuoasă

Apeluri în marjă și ziduri ale scadențelor: în interiorul noii realități a aurului

Vorbind într-un interviu cu prezentatorul Kitco News Jeremy Szafron, Daniel Oliver susține că faza lină de acumulare, condusă de suverani, care a definit ascensiunea aurului din 2022 s-a încheiat oficial. În locul ei, el vede o a doua etapă mai volatilă, alimentată de stresul în creștere din sistemul de credit din SUA, riscurile de refinanțare din private equity și o Rezervă Federală confruntată cu un calendar încărcat de scadențe, cu spațiu limitat de manevră.

Potrivit lui Oliver, faza întâi a început când tensiunile geopolitice din 2022 au determinat o reevaluare a rezervelor în dolari în rândul națiunilor nealiniate. Băncile centrale au intensificat achizițiile de aur, în mare parte indiferente la oscilațiile de preț pe termen scurt. Acea cerere instituțională constantă a împins aurul într-o urcare puternică și ordonată.

Acea urcare ordonată, spune el, s-a fracturat. Avansul parabolic din grafic a lăsat loc unor fluctuații de preț mai violente — un semnal, în viziunea lui, că aurul trece în faza a doua. Această etapă este definită nu de cumpărări discrete ale băncilor centrale, ci de presiunea financiară internă.

Oliver a explicat:

„Dacă te uiți la grafic, prețul aurului a desenat o parabolă foarte frumoasă până acum câteva săptămâni, când aceasta s-a rupt, iar acum suntem în piețe mai volatile.”

În centrul tezei sale se află private equity și creditul privat. Timp de decenii, scăderea ratelor dobânzilor a recompensat levierul. Fondurile s-au împrumutat masiv, au cumpărat companii și au refinanțat la costuri mai mici. Acum, cu ratele ridicate și ferestrele de refinanțare restrângându-se, bilanțurile mai slabe sunt puse la încercare. Companiile care odinioară rulau datoria înainte cu ușurință se pot confrunta cu costuri mai mari sau cu acces limitat la capital.

Oliver susține că această presiune abia începe să iasă la suprafață. Neplățile s-ar putea să nu izbucnească toate deodată, ca în 2008, ci să se răspândească treptat între industrii pe măsură ce datoriile ajung la scadență. Efectul, sugerează el, ar putea fi amplu și persistent.

Rezerva Federală complică lucrurile. Oliver se întreabă dacă factorii de decizie pot reduce în mod semnificativ ratele dobânzilor în timp ce micșorează simultan bilanțul. În viziunea lui, restrângerea lichidității în timp ce se încearcă relaxarea condițiilor financiare este o contradicție matematică. Dacă piețele de credit îngheață, el se așteaptă ca Fed să își extindă bilanțul, în loc să riște un colaps sistemic.

„Știm că într-o criză Fed va tipări mult mai mulți bani și va crește bilanțul mult mai mult”, a remarcat Oliver.

Această dinamică se leagă direct de perspectiva sa asupra aurului. Oliver încadrează aurul ca capital — un activ de echilibrare împotriva extinderii pasivelor băncilor centrale. Istoric, bilanțurile băncilor centrale au menținut o relație semnificativă cu rezervele de aur. Aplicată bilanțului Fed, mult mai mare și mai complex de astăzi, el crede că ar fi necesare prețuri ale aurului semnificativ mai ridicate pentru a restabili echilibrul.

Argintul oferă un unghi diferit. O mare parte din producția globală de argint este un produs secundar al altor metale, ceea ce face ca oferta să fie relativ inflexibilă. Cererea, determinată de utilizări industriale și de infrastructura pentru energie regenerabilă, este de asemenea dificil de redus. Când atât oferta, cât și cererea sunt inelastice, mici schimbări pot provoca mișcări de preț disproporționate — o dinamică pe care Oliver spune că o vede deja.

El a evidențiat și stresul structural din piața aurului fizic. Traderii și rafinăriile își acoperă de obicei stocurile prin piețele de futures. Volatilitatea în creștere, însă, a determinat băncile să înăsprească cerințele de marjă. Participanții mai mici ar putea răspunde prin reducerea volumelor procesate sau prin menținerea unor stocuri mai mici, restrângând fluxurile de ofertă și amplificând fluctuațiile de preț.

În ciuda forței aurului, acțiunile companiilor miniere au rămas în urmă. Oliver pune această diferență pe seama practicilor contabile conservatoare și a scepticismului instituțional că prețurile actuale ale aurului sunt sustenabile. Companiile mari evaluează adesea rezervele folosind prețuri medii pe mai mulți ani, atenuând câștigurile raportate. Într-o fază de manie în toată regula, el se așteaptă ca multiplii de evaluare să se extindă puternic pe măsură ce capitalul generalist intră în sector.

Dincolo de piețe, Oliver schițează o imagine fiscală sumbră. Datoria federală a SUA, atunci când este împărțită între lucrători și nu la întreaga populație, ajunge la niveluri pe care el le consideră economic nesustenabile. Dacă adăugăm obligațiile pe termen lung privind drepturile/beneficiile sociale, povara implicită crește și mai mult. În evaluarea sa, o formă de restructurare monetară — fie inflaționistă, negociată sau altfel — devine tot mai probabilă în timp.

El și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la digitizarea banilor și potențiale controale financiare. În perioade de instabilitate, guvernele, istoric, tind să treacă la o supraveghere mai strictă a fluxurilor de capital. Aurul fizic, susține el, rămâne unul dintre puținele active fără expunere directă la risc de contraparte.

„După cum [toți] știm, guvernele au lucrat la active digitale”, a spus el. „UE tot scade pragul de preț la care poți folosi numerar … și vorbesc despre monede digitale ca să poată urmări fiecare tranzacție din economie.”

Oliver a adăugat:

„Mi se pare amuzant pentru că, dacă îl citești pe Vladimir Lenin, [el] vorbea despre cât de grozave erau băncile. De fapt, își dorea o singură bancă uriașă care să urmărească fiecare tranzacție din economie, astfel încât acestea să poată fi controlate… și UE, nu sunt sigur că își dau seama că îl citează pe Vladimir Lenin, dar exact asta spun că vor să facă.”

Pentru cei care au urmărit interviul, mesajul a fost clar: următoarea fază a aurului s-ar putea să nu fie la fel de lină ca precedenta. Acumularea tăcută de către băncile centrale lasă loc unei ere mai zgomotoase și mai volatile, modelate de stresul din credit și de limitele politicilor.

Dacă această tranziție va duce la o urcare lentă sau la o reevaluare abruptă depinde de modul în care se desfășoară ciclul creditului privat și de cât de agresiv reacționează Fed. În relatarea lui Oliver, aurul semnalizează deja că sistemul este sub presiune — și că a început actul al doilea al acestei piețe bull.

FAQ 🔎

• Ce înseamnă Daniel Oliver prin „faza a doua” a aurului?
  El descrie o trecere de la acumularea condusă de băncile centrale la volatilitatea determinată de stresul creditului din SUA și riscul de refinanțare din private equity.
• De ce crede Oliver că Rezerva Federală este constrânsă?
  El susține că Fed nu poate reduce ratele și să își micșoreze bilanțul simultan fără a destabiliza condițiile de lichiditate.
• Cum ar putea afecta creditul privat prețurile aurului?
  Creșterea neplăților și presiunea de refinanțare ar putea forța relaxarea monetară, pe care Oliver spune că piețele aurului o anticipează.
• De ce performează sub așteptări minerii de aur față de lingouri?
  Oliver invocă practicile contabile conservatoare și scepticismul instituțional privind menținerea unor prețuri ridicate ale aurului.