Creșterea petroyuanului: O analiză a Deutsche Bank indică războiul cu Iranul drept punct de cotitură pentru dominația dolarului american

Yuanul chinez ar putea înlocui dolarul în comerțul cu petrol din Hormuz pe măsură ce conflictul cu Iranul se adâncește, afirmă Deutsche Bank

Nota de cercetare a băncii din martie, redactată de strategul Mallika Sachdeva, descrie conflictul actual dintre SUA, Israel și Iran ca fiind ceea ce ea numește „o furtună perfectă pentru petrodolar”. Analiza apare în contextul în care piețele de țiței se confruntă cu o nouă volatilitate, iar factorii de decizie urmăresc unul dintre cele mai importante coridoare de transport maritim din lume în căutarea unor semne de schimbare structurală.

Acordul privind petrodolarul datează din 1974, când Arabia Saudită a acceptat să-și stabilească prețul exporturilor de petrol în dolari americani în schimbul unor garanții de securitate din partea Statelor Unite. Acordul respectiv a creat o cerere globală constantă de dolari și i-a poziționat ca principală monedă de rezervă la nivel mondial. Sistemul s-a menținut chiar și atunci când Arabia Saudită și-a schimbat cel mai mare client, iar astăzi vinde aproximativ de patru ori mai mult petrol către China decât către Statele Unite.

Strâmtoarea Hormuz transportă aproximativ o cincime din fluxurile globale de petrol și gaze. De când conflictul s-a intensificat la sfârșitul lunii februarie 2026, Iranul a amenințat navele care susțin ceea ce descrie ca fiind o agresiune împotriva sa. Rapoarte din mai multe surse confirmă că Iranul a negociat trecerea tancurilor doar atunci când tranzacțiile sunt decontate în yuani — o politică pe care nota Deutsche Bank o semnalează ca un potențial moment de cotitură.

China este cel mai mare cumpărător de petrol al Iranului și promovează de multă vreme facturarea energiei în yuani prin mecanisme precum Proiectul mBridge. Cel puțin 11,7 milioane de barili au fost transportate prin tancuri legate de China de la sfârșitul lunii februarie, multe nave trecând în modul „dark” pentru a evita urmărirea. Au fost raportate, de asemenea, discuții cu cel puțin opt țări din afara Orientului Mijlociu privind comerțul cu petrol în yuani pentru un tranzit sigur.

Sachdeva scrie că conflictul „ar putea fi catalizatorul erodării dominației petrodolarului și începutul petroyuanului”. Această formulare este deliberată. Deutsche Bank nu prezice un colaps al dominației dolarului, ci indică o erodare treptată, semnificativă din punct de vedere structural, dacă fluxurile energetice bazate pe yuan vor câștiga teren.

Petrolul iranian și rus sancționat reprezintă deja aproximativ 13 milioane de barili pe zi — circa 14% din oferta globală — iar cea mai mare parte a acestui volum se tranzacționează de ani de zile în afara circuitului dolarului. Conflictul din Iran extinde acest canal.

Nota lui Sachdeva identifică mai multe riscuri în aval. Economiile din Golf care absorb daunele conflictului ar putea lichida deținerile de active denominate în dolari. Fondurile suverane de investiții și băncile centrale ar putea diversifica mai rapid departe de dolar dacă garanțiile de securitate ale SUA în regiune par slăbite. Alți producători — inclusiv Rusia și Venezuela — ar putea găsi motive suplimentare pentru a direcționa vânzările de energie în afara sistemului dolarului.

Țițeiul West Texas Intermediate s-a tranzacționat la peste 90 de dolari pe baril în ultimele sesiuni de tranzacționare, reflectând tensiunea pieței în jurul riscului din Strâmtoarea Hormuz. Piețele valutare au înregistrat o ușoară apreciere a yuanului în anumite sesiuni, deși analiștii notează că nu s-a confirmat nicio schimbare structurală.

Contextul mai larg al de-dolarizării este important în acest caz. Țările BRICS au promovat acorduri comerciale în alte monede decât dolarul. Rusia și China au încheiat contracte energetice în yuani înainte de conflictul actual. Băncile centrale din întreaga lume și-au mărit deținerile de aur și de rezerve în alte monede decât dolarul. Situația din Iran accelerează o tendință deja în curs.

Nota Deutsche Bank recunoaște cu prudență durabilitatea dolarului. Dominanța sa se bazează pe lichiditate profundă și efecte de rețea globală pe care niciun eveniment geopolitic singular nu le poate demola rapid. Unii analiști observă că șocurile petroliere din trecut, inclusiv cele din anii 1970, au consolidat în cele din urmă puterea dolarului, în loc să o erodeze.

Cu toate acestea, Sachdeva prezintă războiul ca pe un test de rezistență istoric. „Moștenirea pe termen lung a conflictului din Iran pentru dolar”, scrie ea, „ar putea fi modul în care acesta testează fundamentele regimului petrodolarului”. Banca urmărește fluxurile de petrol denominate în yuani prin Strâmtoarea Hormuz ca indicator cheie de monitorizat în viitor.

Rămâne o întrebare deschisă dacă conflictul se va dezamorsa înainte de a se produce daune structurale permanente. Piețele reflectă, începând de miercuri, un optimism prudent în această privință, deși analiza Deutsche Bank sugerează că presiunea monetară este deja aplicată.

Întrebări frecvente 🇺🇸🇮🇷

• Ce este sistemul petrodolarului? Sistemul petrodolarului este un acord din 1974 prin care Arabia Saudită a acceptat să stabilească prețul exporturilor de petrol în dolari americani, creând o cerere globală susținută de dolari ca principală monedă de rezervă a lumii.
• De ce Iranul solicită plăți în yuani în Strâmtoarea Hormuz? Se pare că Iranul a condiționat trecerea în siguranță a tancurilor petroliere prin strâmtoare de decontarea petrolului în yuani, folosindu-se de China ca cel mai mare cumpărător și principal partener financiar al său în contextul conflictului actual.
• Ce previziuni are Deutsche Bank pentru dolarul american? Deutsche Bank nu prevede o prăbușire imediată a dolarului, dar avertizează că fluxurile energetice bazate pe yuan prin Hormuz ar putea produce o erodare incrementală și semnificativă din punct de vedere structural a dominației dolarului în comerțul și rezervele globale.
• Cât petrol sancționat se tranzacționează deja în afara sistemului dolarului? Petrolul sancționat din Iran și Rusia totalizează aproximativ 13 milioane de barili pe zi — aproximativ 14% din oferta globală — iar cea mai mare parte a acestuia a fost decontată în monede altele decât dolarul de ani de zile.