Prețul spot al țițeiului din Dubai a depășit săptămâna aceasta pragul de 170 de dolari pe baril pentru prima dată în istorie, oferind un semnal clar că piața fizică a petrolului se află sub o presiune puternică pe fondul intensificării perturbărilor din Orientul Mijlociu.
Prețul spot al țițeiului din Dubai depășește pragul de 170 de dolari, pe fondul semnalelor privind un șoc acut al ofertei pe piața fizică a petrolului

Deficitul de petrol fizic trimite țițeiul din Dubai într-un teritoriu necunoscut
Evoluția prețului nu a provenit din tranzacțiile pe hârtie sau din contractele futures speculative. Ea a rezultat din piața reală a barilelor cu livrare imediată, unde rafinăriile concurează pentru încărcăturile de care au nevoie acum, nu luna viitoare. Această distincție este importantă deoarece arată unde se află de fapt presiunea.
Prețul intraday a atins aproximativ 176,80 dolari înainte de a se stabili la aproape 170,79 dolari, marcând un maxim istoric pentru orice referință a țițeiului. Analiștii care au urmărit această evoluție au afirmat că niciun ciclu anterior al pieței petrolului nu a împins țițeiul fizic peste acest nivel, inclusiv vârful din 2008 de aproape 147 de dolari pentru Brent.
„Prețul spot al țițeiului Dubai (soldul lunii) tocmai a depășit 170 de dolari pe baril”, a declarat Rory Johnston, cercetător în domeniul petrolului și fondator al commoditycontext.com. „Din câte știu, niciun țiței nu a atins vreodată un preț mai mare de 170 de dolari pe baril”, a adăugat el.

Creșterea urmează unei secvențe rapide de creșteri de la începutul săptămânii. Evaluările Platts au arătat că țițeiul din Dubai a urcat de la un nivel de 150 de dolari la unul de 160 de dolari înainte de a depăși acest prag, indicând faptul că condițiile de restrângere se formau deja înainte de ultima creștere.
În centrul perturbării se află Strâmtoarea Hormuz, o rută maritimă îngustă care transportă de obicei aproximativ o cincime din fluxurile globale de petrol și gaze naturale lichefiate. Traficul a scăzut brusc, deoarece atacurile, retragerile asigurărilor și riscurile de securitate au făcut tranzitul din ce în ce mai dificil.
Acest blocaj i-a forțat pe producătorii din Golf să încetinească exporturile, în timp ce depozitele se umplu și tancurile stau inactive. În același timp, rafinăriile asiatice — care depind în mare măsură de țițeiul acid din Orientul Mijlociu — licitează agresiv pentru încărcăturile limitate care încă pot fi transportate.
Rezultatul este o divergență mare între piețele fizice și cele financiare. În timp ce țițeiul din Dubai a depășit 170 de dolari, Brent și West Texas Intermediate (WTI) au rămas la un nivel mult mai scăzut, reflectând așteptările că oferta s-ar putea normaliza în cele din urmă. Totuși, atât Brent, cât și WTI au înregistrat, de asemenea, o creștere a valorii pe fondul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu.

Această diferență nu este deloc subtilă. Prima pentru barilii fizici din Dubai față de prețurile legate de contractele futures a crescut până la 60-65 de dolari pe baril, cu mult peste spread-urile tipice care se situează în jur de 1 dolar în condiții mai calme. Această diferență indică o penurie localizată, mai degrabă decât o reevaluare completă a pieței globale.
Guvernele au încercat să atenueze tensiunea. Agenția Internațională pentru Energie a eliberat aproximativ 400 de milioane de barili din rezervele de urgență, în timp ce Statele Unite au extras peste 170 de milioane de barili din Rezerva Strategică de Petrol. Aceste măsuri au contribuit la stabilizarea prețurilor din bazinul Atlanticului, dar au făcut puțin pentru a rezolva penuria imediată din Golf.
Pentru consumatori, impactul încă se resimte în sistem. Prețurile combustibililor nu reflectă instantaneu creșterile bruște ale prețului țițeiului la spot, dar penuria susținută tinde să se reflecte în timp în costurile de transport, producție și alimentare. Prețul mediu pe galon al benzinei obișnuite în SUA este de 3,91 dolari, în timp ce era de 2,92 dolari pe galon cu o zi înainte de începerea războiului, pe 27 februarie.
Producătorii de energie din afara Golfului sunt în poziția de a beneficia de această situație. Operatorii de șist din SUA, proiectele de nisipuri bituminoase din Canada și producătorii offshore din Brazilia au atras atenția ca surse alternative de aprovizionare. Acțiunile din sectorul energetic au reacționat, de asemenea, pe măsură ce investitorii au luat în calcul venituri realizate mai mari.
Efectul economic mai larg depinde de durata perturbării. O redeschidere rapidă a strâmtorii Hormuz ar duce probabil la o scădere bruscă a prețurilor, pe măsură ce oferta blocată revine pe piață. Un conflict prelungit ar putea însă împinge indicatorii de referință globali la niveluri mai ridicate, pe măsură ce stocurile se epuizează și oferta de înlocuire se străduiește să țină pasul.
„Un conflict prelungit în Orientul Mijlociu ar putea crea noi provocări în materie de credit pentru statele suverane din piețele dezvoltate din Europa [and] și din Asia, în principal prin costuri mai mari ale energiei și ale împrumuturilor, creșterea inflației [and] și o creștere economică mai slabă”, a scris vineri agenția de rating Fitch Ratings.

Cumpărarea de aur de către băncile centrale încetinește, pe măsură ce escaladarea situației din Iran modelează strategia rezervelor
Escaladarea tensiunilor dintre SUA și Iran și adâncirea fracturilor geopolitice determină băncile centrale să își reevalueze rezervele de aur, Consiliul Mondial al Aurului semnalând read more.
Citește acum
Cumpărarea de aur de către băncile centrale încetinește, pe măsură ce escaladarea situației din Iran modelează strategia rezervelor
Escaladarea tensiunilor dintre SUA și Iran și adâncirea fracturilor geopolitice determină băncile centrale să își reevalueze rezervele de aur, Consiliul Mondial al Aurului semnalând read more.
Citește acum
Cumpărarea de aur de către băncile centrale încetinește, pe măsură ce escaladarea situației din Iran modelează strategia rezervelor
Citește acumEscaladarea tensiunilor dintre SUA și Iran și adâncirea fracturilor geopolitice determină băncile centrale să își reevalueze rezervele de aur, Consiliul Mondial al Aurului semnalând read more.
Participanții la piață urmăresc cu atenție mai mulți indicatori, inclusiv evaluările zilnice ale prețurilor, piețele de predicție, datele de urmărire a tancurilor și actualizările oficiale privind rezervele. Aceste semnale ajută la determinarea faptului dacă creșterea bruscă actuală reflectă un șoc de scurtă durată sau etapa inițială a unei ajustări mai îndelungate.
Deocamdată, mesajul venit de pe piața fizică este clar. Atunci când cumpărătorii plătesc prețuri record pentru barilii disponibili imediat, acest lucru reflectă urgența, nu teoria. Piața futures poate aștepta clarificări, dar piața de transport maritim și-a exprimat deja opinia.
Întrebări frecvente 🛢️
- Ce este țițeiul Cash Dubai?
Este un indice de referință fizic pentru petrolul din Orientul Mijlociu cu livrare imediată, utilizat în principal de rafinăriile asiatice. - De ce țițeiul din Dubai a depășit 170 de dolari?
Întreruperile în aprovizionare și circulația limitată a tancurilor-cisterne au creat o concurență intensă pentru încărcăturile disponibile. - De ce prețurile futures sunt mai mici decât prețurile fizice?
Futures-urile reflectă așteptările privind aprovizionarea viitoare, în timp ce prețurile fizice reflectă penuria actuală. - Prețurile petrolului vor rămâne la acest nivel ridicat?
Acest lucru depinde de cât de repede se vor normaliza rutele de transport maritim și se vor restabili fluxurile de aprovizionare.















