Citadel Securities contestă teza lui Citrini privind „criza globală a informațiilor”

Devine AI prea bună? Citadel oferă o perspectivă diferită

Semnat de analistul macro global Frank Flight, răspunsul firmei de market-making la memo-ul Citrini Research pornește de la fapte din prezent, nu de la ficțiune despre viitor. În 2026, șomajul este de 4,28%, cheltuielile de capital pentru AI se ridică la aproximativ 2% din PIB — circa 650 de miliarde de dolari — iar aproape 2.800 de centre de date sunt planificate în SUA, potrivit cifrelor firmei. Între timp, anunțurile de angajare pentru ingineri software au crescut cu 11% de la an la an.

Pentru cititorii nefamiliarizați cu Citadel Securities, compania este unul dintre cei mai mari furnizori de lichiditate pe piețele globale, activă în acțiuni, opțiuni și venit fix. Aceasta operează separat de fondul speculativ Citadel, deși ambele au legături istorice cu fondatorul Ken Griffin. Când Citadel Securities vorbește, o face dintr-o perspectivă ancorată în date macro și în „instalațiile” pieței.

Critica lui Flight se concentrează pe ceea ce el numește un salt prea încrezător de la posibilitatea tehnologică la inevitabilitatea economică. În timp ce prognozatorii se luptă în mod curent să prezică creșterea numărului de angajați chiar și cu două luni înainte, scrie el, unii comentatori pretind acum că văd „traiectoria viitoare a distrugerii forței de muncă” cu o claritate neobișnuită, pe baza unei postări ipotetice pe Substack.

Firma a descris anterior dinamica cheltuielilor de capital pentru AI pe termen scurt ca fiind inflaționistă, nu deflaționistă. Dar miezul acestei replici se află în altă parte: viteza de difuzie. Narativa despre înlocuire, susține Citadel, depinde de presupunerea că adopția AI se va compune într-un ritm amețitor. Flight afirmă:

„Narațiunea dezintermedierii iminente se bazează pe viteza de difuzie.”

Așadar, ce arată datele? Citând Real Time Population Survey al Fed-ului din St. Louis, firma observă că, deși utilizarea AI generative crește, datele despre frecvență spun o poveste mai temperată. Dacă AI ar fi pe punctul de a înlocui segmente largi din forța de muncă, utilizarea zilnică în scop profesional ar prezenta probabil o inflexiune abruptă. În schimb, datele par relativ stabile.

Strategul Citadel încadrează dezbaterea mai amplă ca pe o eroare de categorie: tehnologia recursivă nu garantează adopția recursivă. Sistemele AI se pot îmbunătăți singure, dar implementarea economică a urmat istoric o curbă în S. Adoptarea timpurie este lentă și costisitoare, apoi accelerează pe măsură ce infrastructura se maturizează, înainte de a se plafona pe măsură ce apar costurile de integrare, reglementarea și randamentele în scădere.

Piețele, susține firma, extrapolează adesea la nesfârșit faza de accelerare. Istoria sugerează contrariul. Schimbarea organizațională este scumpă, cadrele de reglementare evoluează, iar câștigurile marginale se micșorează în timp. O adopție mai lentă, la rândul ei, reduce probabilitatea unei înlocuiri abrupte.

„Piețele extrapolează adesea faza de accelerare liniar, dar istoria implică faptul că ritmul de adopție se plafonează, deoarece integrarea organizațională este costisitoare, apare reglementarea și există randamente marginale în scădere în implementarea economică”, notează replica lui Flight la experimentul de perspectivă al Citrini.

O altă constrângere rar discutată în narațiunile distopice este intensitatea de calcul. Antrenarea și inferența necesită capacitate vastă de semiconductori, centre de date și energie. Automatizarea completă a muncii de tip white-collar ar cere resurse de calcul cu ordine de mărime peste utilizarea curentă. Dacă cererea de compute explodează, costul său marginal crește. Dacă acel cost depășește costul marginal al muncii umane pentru anumite sarcini, substituția se blochează. Gravitația economică se reafirmă.

Flight abordează și contabilitatea macro aflată în centrul tezei Citrini. Automatizarea determinată de AI este, fundamental, un șoc de productivitate. Șocurile de productivitate sunt șocuri pozitive de ofertă: ele reduc costurile marginale și extind producția potențială. Istoric — de la energia cu abur la computing — astfel de schimbări au crescut veniturile reale în timp.

Contraargumentul susține că AI este diferită deoarece înlocuiește direct venitul din muncă, suprimând astfel cererea. Citadel răspunde cu o identitate a venitului național: dacă producția crește și PIB-ul real crește, atunci și o componentă a cererii — consumul, investițiile, cheltuielile guvernamentale sau exporturile nete — trebuie, de asemenea, să crească. Un scenariu în care productivitatea urcă, în timp ce cererea agregată se prăbușește și producția măsurată crește, forțează logica contabilă.

Formarea de noi afaceri adaugă nuanțe dezbaterii. Datele de la U.S. Census Bureau arată o expansiune rapidă a noilor cereri de înființare a afacerilor. Venitul din capital poate avea o propensiune mai mică de consum decât venitul din salarii, dar nu dispare într-o gaură neagră. Profiturile pot fi reinvestite, distribuite, taxate sau cheltuite.

În centrul întrebării despre înlocuire se află elasticitatea substituției — ușurința cu care firmele pot înlocui munca cu capital. Dacă această elasticitate este extrem de mare, ponderea muncii în venit ar putea scădea. Totuși, chiar și atunci, națiunile democratice ar ajusta probabil prin măsuri fiscale și de reglementare. Mai mult, notează Citadel, monitorizarea curentă a pieței muncii arată îmbunătățiri în indicatorii orientați spre viitor, iar construcția centrelor de date pentru AI contribuie la creșterea angajărilor în construcții.

Flight notează:

„Există puține dovezi ale unei perturbări provocate de AI în datele despre piața muncii la data de astăzi. De fapt, componentele orientate spre viitor ale monitorizării noastre a pieței muncii s-au îmbunătățit, iar construcția centrelor de date pentru AI pare să determine o intensificare a angajărilor în construcții.”

Economia, argumentează Flight, este alcătuită din nenumărate sarcini — fizice, relaționale, de reglementare și de supervizare — care sunt costisitoare sau dificil de automatizat. Chiar și automatizarea cognitivă se confruntă cu constrângeri de coordonare și de răspundere. Prin urmare, sugerează el, este mai plauzibil ca AI să completeze munca în multe domenii decât să o eradicheze.

Pentru a-și susține ideea, Flight îl invocă pe John Maynard Keynes și eseul său din 1930 care prezicea o săptămână de lucru de 15 ore până în secolul XXI. Productivitatea a crescut într-adevăr. Dar, în loc să se retragă din muncă în masă, societățile au consumat mai mult. Preferințele au evoluat, au apărut noi industrii, iar dorințele umane s-au dovedit elastice.

În încheiere, Citadel stabilește un prag ridicat pentru ca scenariul distopic să se materializeze. Ar necesita adopție rapidă, substituție aproape totală a muncii, nicio reacție fiscală, absorbție limitată a investițiilor și scalare neîngrădită a capacității de calcul — toate simultan. În ultimul secol, valurile tehnologice nu au eliminat munca și nici nu au produs creștere scăpată de sub control; ele au susținut în mare parte expansiunea trendului pe termen lung în jur de 2%.

Pentru Citadel Securities, dezbaterea despre AI nu este despre fantezii exponențiale. Este despre elasticități ale substituției, răspuns instituțional și capacitatea durabilă a cererii umane de a se reinventa.

FAQ 🤖

• Ce a susținut Citadel Securities în replica sa?
  Firma susține că datele actuale despre piața muncii și tendințele de adopție AI nu indică o înlocuire iminentă în masă a lucrătorilor de tip white-collar.
• Cine este Citadel Securities?
  Este unul dintre cei mai mari market makeri la nivel global, furnizând lichiditate pe piețele de acțiuni, opțiuni și venit fix.
• Citadel consideră că AI este deflaționistă sau inflaționistă?
  Firma a spus că dinamica cheltuielilor de capital pentru AI pe termen scurt pare inflaționistă, mai degrabă decât contractivă.
• Ce este elasticitatea substituției în dezbaterea despre AI?
  Se referă la cât de ușor pot firmele să înlocuiască munca umană cu capital AI fără creșteri semnificative ale costurilor.